SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
Sistemul nervos vegetativ are, în principal, rolul de a menține funcțiile automate, fără un efort mental deliberat din partea noastră, ale unor organe cum ar fi inima, plămânii, stomacul, intestinul, vezica urinară, organele sexuale și vasele sanguine. El este alcătuit în intregime din nervi motori aranjați în releu pornind de la măduva spinării către diferiți mușchi.
Sistemul nervos vegetativ este compus din două parți, denumite simpatic și parasimpatic. Fiecare folosește un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoasă ajunge la organul țintă fiecare are o autonomie diferită și are efecte diferite asupra organelor pe care le deservește.
Întregul sistem vegetativ este controlat de o zonă din creier numită hipotalamus. Acesta primește informații despre orice variație în, de exemplu, componentele chimice ale corpului își ajustează sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. Dacă, de exemplu, nivelul oxigenului scade în urma efortului, hipotalamusul comanda sistemului autonom creșterea frecvenței cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat.
Acest sistem nervos controlează funcțiile importante vieții organismului (funcțiile vitale), ca de exemplu: activitatea cardiacă,presiunea sanguină, procesul de digestie și procesul de schimburi între organism și mediu. De asemenea, acest sistem nervos mai poate coordona alte organe ca organele sexuale sau mușchii globului ocular. Sistemul nervos vegetativ mai poate influența sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.
Sistemul nervos simpatic are rol în situații de stres cu toate aspectele unei secreții crescute de adrenalină (vasodilatație periferică, mușchii scheletici sunt mai bine alimentați cu sânge în detrimentul organelor interne și digestiei, organismul fiind într-o stare de alarmă, pupila ochiului mărită — midriază); un rol antagonist de echilibrare a acestor procese îl are sistemul nervos parasimpatic.
De foarte multe ori, aceste două componente se întrepătrund. Majoritatea nervilor au o componentă somatică, dar și una vegetativă. De exemplu, nervul facial are o componentă somatică, pentru că inervează musculatura mimicii, dar are și o funcție vegetativă, prin controlul funcției glandei lacrimale și a glandelor salivare sublinguală și submandibulară.
Sistemul nervos vegetativ are, în principal, rolul de a menține funcțiile automate, fără un efort mental deliberat din partea noastră, ale unor organe cum ar fi inima, plămânii, stomacul, intestinul, vezica urinară, organele sexuale și vasele sanguine. El este alcătuit în intregime din nervi motori aranjați în releu pornind de la măduva spinării către diferiți mușchi.
Sistemul nervos vegetativ este compus din două parți, denumite simpatic și parasimpatic. Fiecare folosește un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoasă ajunge la organul țintă fiecare are o autonomie diferită și are efecte diferite asupra organelor pe care le deservește.
Întregul sistem vegetativ este controlat de o zonă din creier numită hipotalamus. Acesta primește informații despre orice variație în, de exemplu, componentele chimice ale corpului își ajustează sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. Dacă, de exemplu, nivelul oxigenului scade în urma efortului, hipotalamusul comanda sistemului autonom creșterea frecvenței cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat.
Acest sistem nervos controlează funcțiile importante vieții organismului (funcțiile vitale), ca de exemplu: activitatea cardiacă,presiunea sanguină, procesul de digestie și procesul de schimburi între organism și mediu. De asemenea, acest sistem nervos mai poate coordona alte organe ca organele sexuale sau mușchii globului ocular. Sistemul nervos vegetativ mai poate influența sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.
Sistemul nervos simpatic are rol în situații de stres cu toate aspectele unei secreții crescute de adrenalină (vasodilatație periferică, mușchii scheletici sunt mai bine alimentați cu sânge în detrimentul organelor interne și digestiei, organismul fiind într-o stare de alarmă, pupila ochiului mărită — midriază); un rol antagonist de echilibrare a acestor procese îl are sistemul nervos parasimpatic.
De foarte multe ori, aceste două componente se întrepătrund. Majoritatea nervilor au o componentă somatică, dar și una vegetativă. De exemplu, nervul facial are o componentă somatică, pentru că inervează musculatura mimicii, dar are și o funcție vegetativă, prin controlul funcției glandei lacrimale și a glandelor salivare sublinguală și submandibulară.