adhd
ADHD (acronimul locuțiunii din engleză Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare psihiatrică, de neuro-dezvoltare, care afectează mai ales copiii și se manifestă prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite acțiuni. Netratată poate avea consecințe negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).
Începând cu ianuarie 2014, mai multe opinii medicale s-au conturat in jurul ideii ca ADHD nu este o boală și, prin urmare, nu ar necesita tratament medicamentos. În acest sens Dr. Laura Bastra de la Universitatea din Groningen este de opinie că ADHD este o tulburare de comportament care necesită măsuri cu caracter educațional, eventual și asistența unui psiholog.
ADHD debutează în copilărie și poate persista și la vârsta adultă. Deși la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome și la vârsta adultă.
ADHD afectează sexul masculin mai mult decât pe cel feminin.
Raportul băieți:fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai dificil, căci predomină forma ADHD cu inatenție. ADHD poate fi tratat numai medicamentos.
Conform studiilor, fără tratament, 30% dintre cei care suferă de ADHD merg către delincvență juvenilă. Dacă nu au inteligență superioară, o familie care să-i susțină, dacă părinții sunt șomeri, dacă nu au suportul educațional și material, ajung să comită infracțiuni.
Un alt studiu de psihopatologic realizat în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor din România a relevat faptul că 85% dintre deținuți suferă de ADHD.
Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat și tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă și în societate. Din cauza comportamentului la școală va fi izolat de grup, va fi respins de colegi. Profesorul îl va certa pentru că nu e atent. Acasă, simțindu-se ei înșiși vinovați, părinții își vor revărsa și ei angoasele pe copil. Cu timpul, atât situația de la școală, cât și cea de acasă vor înrăutăți simptomele, iar în lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltând comportamente antisociale
Medicii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci când un copil:
- A manifestat comportamente inadecvate nivelului său de dezvoltare.
- Manifestă cel puțin șase astfel de comportamente în mod constant, timp de cel puțin șase luni.
- A prezentat unele simptome înainte de vârsta de șapte ani.
- Este afectat de aceste simptome în activitățile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la școală și acasă.
- Prezintă simptome care nu sunt explicate mai bine de o altă boală.
Aceasta afecțiune se poate manifesta la preșcolari, școlari si adolescenți.
Conform DSM IV simptomele ADHD sunt:
- Incapacitatea copilului de a-și menține atenția și aceasta este ușor perturbată de stimulii din jur;
- Hiperactivitatea, ducând la un comportament inadecvat;
- Impulsivitatea (afectarea ariilor cerebrale de inhibiție) care îl determina pe copil să se implice în diverse activități chiar foarte riscante fără a putea evalua gravitatea riscurilor.
- ignoră detaliile
- greșește din neglijență
- își menține cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă
- pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct
- nu respectă instrucțiunile
- nu termină ceea ce a început
- are dificultăți în a-și organiza sarcinile și activitățile
- evită activitățile care necesită efort intelectual susținut
- pierde lucruri de care are nevoie
- este distras de zgomote exterioare
- este uituc în activitățile lui
Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate:
Hiperactivitatea:
- aleargă sau se cațără atunci când nu ar trebui
- vorbește excesiv.
- se agită sau se foiește.
- trebuie să se ridice de pe scaun.
- are dificultăți în desfășurarea activităților de timp liber nezgomotoase.
- este în mișcare, parcă ar fi animat de un motor.
Impulsivitatea:
- răspunde înainte ca întrebările să fie complete.
- are dificultăți în a-și aștepta rândul.
- întrerupe sau deranjează alte persoane.
Tratamentul ADHD
- Terapie comportamentală (incluzând antrenament și terapie)
- Medicația
- Terapia combinată (medicație și terapie comportamentală)